Politica

Fostul șef al SIE, Mihai Răzvan Ungureanu: Georgescu a dat mereu din coate pentru câte un post

Pe măsură ce Călin Georgescu contestă anularea rezultatelor primului tur al alegerilor prezidențiale, în spațiul public ies tot mai multe informații despre conexiunile sale cu politica din perioada de dinainte și imediat după 1989.

Într-un interviu acordat de președintele UDMR, Kelemen Hunor, unei publicații maghiare, acesta menționează apropierea lui Călin Georgescu de Mircea Malița, fostul ministru de externe în perioada comunistă, și de Mihai Caraman, un fost agent dublu al regimului comunist și KGB, cunoscut pentru infiltrarea în NATO.

Caraman a fost primul director al SIE în anii ’90, deși a ocupat această funcție pentru o perioadă scurtă. Un alt fost director al SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, care a fost și ministru de externe și prim-ministru, afirmă că Georgescu nu este deloc un outsider al sistemului, ci mai degrabă un insider care a deținut diferite funcții prin ministere, cu sprijinul PSD. Potrivit lui Ungureanu, Georgescu a competat mereu pentru a se promova și se propunea în mod constant ca premier, așa cum declară acesta la microfonul RFI.

Mihai Răzvan Ungureanu: Este dificil de spus dacă, pe informațiile pe care le am, a fost sau nu angajat al Securității înainte de ’89. Acest lucru ar putea fi clarificat prin inițierea unei investigații în arhivele CNSAS. Cred că, după incidentul din primul tur al alegerilor prezidențiale, au fost trimise solicitări către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, și, din câte am auzit, există în momentul de față o anchetă documentară în curs. Vom vedea.

Este evident că Georgescu lasă impresia unei persoane legate de sistem, și într-adevăr a fost un om al sistemului, având în vedere că a fost apropiat de unele dintre cercurile de putere existente în PSD încă de la începutul anilor ’90. A ajuns într-o poziție executivă înaltă într-un minister. Ceea ce probabil l-a recomandat au fost studiile sale în domeniul pedologiei, dar susținerea sa politică este evidentă.

Reporter: La ce minister a fost?

Mihai Răzvan Ungureanu: Dacă nu mă înșel, a fost la Ministerul Agriculturii, undeva în funcția de secretar general, dacă nu mă înșeală memoria, ceea ce constituie o poziție executivă importantă. Cât a stat acolo și cum a fost acolo reprezintă o poveste relatată de ziarele opoziției democratice din acea perioada, discutând despre începuturile anilor ’90… cu detalii care vorbeau despre posibile încălcări ale legii. Numai că trebuie să privim aceste evenimente prin prisma legislației actuale; în acea vreme, legislația nu era atât de stringentă în privința traficului de influență. Și după aceea, părea că Georgescu a dispărut. Dar nu a dispărut… și de aceea mă surprinde să văd mirarea altora. Cum că acest domn a ieșit din obscuritate, ca și cum ar fi fost absent din viața publică până la mijlocul anului trecut. Nu, nu a fost așa; el s-a autopromovat constant, între anii 2008-2009, ca potențial prim-ministru, având alături o echipă de susținători care au inundat internetul și rețelele sociale cu mesaje de genul “Călin Georgescu prim-ministru”, “Călin Georgescu președinte” etc.

Reporter: Și cine erau acești susținători? Erau figuri cunoscute?

Mihai Răzvan Ungureanu: La acel moment, nu, nu cunosc. Cred că aveau mai degrabă o componentă mecanică decât o componentă umană subiectivă, în sensul propriu al cuvântului. Cu alte cuvinte, replici automate care puteau să formuleze orice și să intervină oriunde în funcție de o strategie predefinită. El părea, la vremea respectivă, parte a unui spectru ciudat, apărut din anumite organizații subterane, atât de bine camuflate încât nu lăsau aproape nimic să se întrevadă. Această percepție este înșelătoare. De-a lungul timpului, el a avut răbdare și a cultivat relații din ce în ce mai strânse cu sectoare ale societății românești cu activități profund toxice, de la organizații neo-legionare până la ultra-ortodoxismul promovat de un înalt ierarh din Constanța. Aceeași propagandă pseudo-naționalistă, împodobită cu simboluri naționale și însoțită de fraze goale legate de religie, creștinism și Isus Hristos, este adesea întreruptă de laude aduse legionarilor lui Corneliu Zelea Codreanu, pe care Călin Georgescu îl consideră un profet, un martir, având un dispreț aproape deschis față de orice ar putea semnifica claritate și onestitate în spațiul public.